Bum-bum

 un singur cuvânt: admitere.

nu mă pot opri.

trebuie sa prezint şi restul fraţilor ei: amintiri, emoţii, markere, procente, oraşe diferite, preferinţe, luarea bilingvului, şi alţi pitici...
ce gânduri de despărţire de colegi când opţiunile, bilingvul şi aşteptarea nesfârşită erau mereu prezente în al meu suflet? după afişarea rezultatelor abia am realizat că drumurile noastre, ale clasei a opta, s-au despărţit complet, până am ajuns să mergem pe contrasens.
teoretic, sfârşitul de an ar trebui să fie însoţit de amintiri. la mine nu e doar el; e şi admiterea, ca un fel de ucenic al marelui maestru.

fără ou nu era găină şi fără găină nu era ou.

făra sfărşitul de an plin de mici incidente nu se putea. fără un profesor care să nu te cunoască, dar să zică una alta despre "meritele" tale, fără o cheie grea, puţin ruginită, dar bine "ornată", fără un speech corespunzător, fără lacrimile de final şi fără sentimentul de "în final!e gata!!am facut-o şi pe asta" nu era nimic mai departe. deliciile vieţii de "optist", ce mai...
revenind la admitere. nu ştiu de ce m-au lovit, să spun aşa, amintirile. e doar o admitere care creează speranţe, împlineşte dorinţe, distruge vise, strică prietenii, anunţă unele noi, îţi povesteşte puţin din viitor, te ia din coconul ce ţi-a fost "casă" opt ani şi te prezintă noilor tale aripi, după preferinţe: aripi de ţiglina, aripi cu program prelungit, aripi cu grajduri, tot felul de aripi. nimic important, nu?
experienţa mea cu aripi? eu le-am ales pe cele cu grajduri. m-au impresionat într-un fel. împreună cu restul "înaripaţilor", mi le-am deschis, le-am printat şi le-am prezentat lumii. ce-i drept, abia s-au deschis. un sfert din frumuseţea lor. mai au încă trei ani să crească, iar după, o viaţă să mă mândresc cu ele.

viitorilor posesori de aripi le urez un zbor frumos, scurt şi lung, bine îndrumat, finalizat cu aripi pline de amintiri şi cunoştinţe, iar în final, să ajungă să-şi arate aripile prin diverse ţări, din vest, nord, est sau sud.

Setălait.

în lipsa unui titlu, m-am inspirat din melodia lenei, pentru cunoscători, câştigătoarea eurovisionului. acum, apropo, românia e pe locul 3, da? b-)

summer, here we come! greece, wait for us!
greu se mai termină luna mai. o luna incredibil de lungă, plină de "evenimente", fericite, nu prea, dar cum am (aş) mai fi (în) 9A dacă nu ar fi din toate câte puţin/mai mult. a fost cu siguranţă un an extenuant, cu aşteptări, poate dezamăgiri, nervi, zâmbete, distracţie şi, ei bine, un an plin de noi. să nu uit că nu s-a terminat încă, iar acum sincer vorbind, orice ar fi, nu l-aş mai repeta sub nicio formă!...

revenind la eurovision, vă puteţi imagina o ediţie organizată în românia? eu una, nu pot sub nicio formă să ne văd pe noi (românii), mai întâi câştingând, şi după organizând un eveniment de asemenea anvergură, dar..putem sta liniştiţi, zic eu. şansele să ajungem vreodată pe locul 1, să ne auzim melodia de 2 ori (fără să includem defecţiunile tehnice, gen spania), deja ţine de imaginar.mmm...mai ştim..:)).

n-am o idee de bază pentru acest post, doar mi-a lipsit să postez. de când ne-am întors, am avut un program ciudat. nici cartea pe care acum ceva (multă) vreme am început-o, n-am reuşit să o termin, program de vară, ce mai! :)). şi sinceră să fiu, având în vedere evenimentele recente, mi-e şi frică să mai postez ceva legat de viaţa mea. mi-e frică să postez aşa cum mi-am promis mie la început despre toate lucrurile care mă deranjează. cine ştie ce globi oculari trec peste rândurile mele, ce fiinţă işi pune la treabă membrele superioare, apasă un Ctrl+A, un Ctrl+C, un Ctrl+V, iar în cele din urmă Ctrl+P. iar după devin "vedetă".

nimic nu mai poate fi al tău şi doar al tău. peste tot trebuie să existe o fiinţă (atenţie! fiinţă, nu persoană, pentru a nu jugni pe nimeni...) care să fie peste tot, să te caute peste tot până dă de ceva care "să-i facă ziua" şi să devină un căţeluş cuminte pentru că şi-a servit întocmai stăpânul. doar aşa a fost mereu, right?

şi aşa am început cu setălait şi am terminat cu..mm..ceva. :)

bine mai e să postezi ce vrei. :))

Tick-tock

Timpul pentru schimbări. Nume, idee, "infăţişare"..sau..totul nou sub soare(le de vară). :)

fiecare dintre noi a avut măcar o dată, o aşa-zisă ceartă cu timpul: treci prea repede, prea încet, nu vrei să mă aştepţi...chiar acum am terminat discuţia cu timpul, şi tot cum vrea el face.
sunt momente în viaţă (în anul şcolar) când vrei ca timpul să treacă mai repede, să sară de la 30 aprilie direct la 1 iunie, dar în acelaşi timp să rămână pe loc, doar ca să eviţi zilele de 4,7,13,20 mai. asta vorbind în general despre timp, ca zile, săptămâni, luni...
dacă ar fi să revin la ore, minute şi chiar sâcâitorul sunet scos de secunde, alte ramuri pot porni. sunt secundele care vrei din toată inima să treacă într-o zi de luni, marţi şi vineri la ore bine stabilite, sau secundele pe care le priveşti cu tristeţe în timp ce trec, pe care le vrei înapoi şi pe care le aştepţi cu sufletul la gură încă o saptamână, în zilele de sâmbătă şi duminică.
tot timpul stârneşte adevărate "dispute": telefonul sau clasicul ceas? să nu deviez totuşi...
timpul înlocuieşte uneori un căţel, devenind cel mai bun prieten al omului, şi vine şi cu avantaje: nu lasă păr, nu roade tocurile pantofilor şi nici nu are nevoie de plimbare. de ce?(de ce prieten?, era nevoie să specific) pentru că sunt momente când tot ce vrei e să "ţină timpul cu tine", să treacă atunci cănd ajungi undeva prea devreme, sau când te afli în bancă jumătate îngheţat cu o singură întrebare pe buze "oare ies şi eu?!"; să stea pe loc, când întîrzii, iar şoferului nu-i pasă de timpul tău, ci doar de orarul lui, când ai de terminat de citit o carte pentru ziua următoare şi-ţi dai seamă că n-ai ajuns nici la cartea a doua din cele 4 cărţi.
şi totuşi, timpul poate fi inamicul numărul 1 al "întregii societăţi"...prea dureros subiectul să intru în detalii...aţi înţeles cu siguranţă ideea.:)

aşa ca iată-mă în faţa tastaturii, acelaşi loc şi aceeaşi "idee", timpul..ei bine, trecut de ceva vreme. un sfărşit nu se poate numi sfârşitul meu fără o întrebare potrivită...este sau nu timpul un element viu în viaţa noastră?

Nouă A "rilăuded"

Pentru a fi înţeleasă de la început..şi de dragul amuzamentului (meu) vostru:




    
Mulţumesc cameramanului nostru, Andu pentru acest "footage" inedit. La cât mai multe! :))

Ei, dragii mei păcătoşi? Să vă aud! Ridicaţi mânuţa (comentariul) cei care aţi desfiletat "chestia" şi v-aţi îndeplinit visul din copilărie. Cum care? Să mergeţi la şcoală într-o minunată zi de joi (ca idee, sunteţi şi puţin retarzi, că doar "supriza" era pentru vineri, nu? ah! voiaţi să pregătiţi o surpriză mai mare? dragii de voi!) şi la a treia oră să faceţi un senzaţional duş cu apă din calorifer "curată ca lacrima", "mirosind a levănţică", să vă undaţi toate bunurile de pe sau de pe lângă voi, să vă transformaţi penarele în bărcuţe plutind pe balta "mochetată". Nu-i aşa că oricine îşi doreşte asta? Eu una mi-am îndeplinit visul!
     Dar vai! Cel mai important aspect..nu ştiu cum de am uitat..voi sunteţi de vină! Numai voi! Ce spuneţi? E nevoie de cheie să scoateţi "chestia"? He he! Cunoaştem noi, v-a pişcat o muscă beată (pe care aţi păstrat-o pentru ocazii "speciale") şi peste noapte v-aţi transformat în WrenchMan/WrenchWoman (pentru toţi păcătoşii care nu mă citesc complet, vă informez că transformarea constă în schimbarea mâinilor cu chei, da? sunteţi nişte Hulk-i cu puteri speciale).
     Dar aventura nu se încheie aici. Lucrurile bune vin "la pachet", doar. Unde amintim minunata ora la "aer", pentru a cita pe cineva "oră făcută în spiritul Spring Day". Mmm..de ce să vă mai stresez neuronii, şi-aşa cred ca unii s-au sinucis după terminarea "lecturii".
     Pe această cale le mulţumesc şi vizitatorilor, care şi-au delectat privirile cu urmele circului de la noi.  :> Apreciem foarte mult sprijinul vostru!

      Azi am aflat, şi ţin să spun că sunt extrem de bucuroaşă, încântată, şi ce mai vreţi voi, un lucru nou: caloriferele care-şi fac de cap sunt ca fluturii care cauzează uragane. Nu-i aşa că vă place să învăţaţi lucruri noi de la mine? ;;)

P.S.: Care-şi aduce şi vineri puterile? Mai avem două calorifere în picioare încă!(hă-hă) Pe rând, vă rog! Ştiu că vreţi! b-)
                                                                                                                                 (GEEZ!!)

Pure madness

Mmm...a trecut ceva vreme. :)
 

un singur cuvânt pentru tot: Vacanţă!
da..în final am ajuns la mult aşteptata, scurtă, dar existentă vacanţă. câte planuri ar fi de făcut..ce fac în ziua aia, în ziua cealaltă..dar mai bine fără planuri multe. doar vacanţă :).
m-am aflat zilele trecute în faţa unei situaţii, hmm, neplăcută. reprezentam victima, dar în acelaşi timp eram considerată şi criminalul. vina? nu era nicio vină, sau poate era, dar nu trebuia să conteze. eram între prieteni, cică. am mai adus în discuţie mediatizata temă a prieteniei, iar printre definiţiile mele nu se regăseşte comentariul : "a da? bine. nu mai am nevoie. facem cum vrei tu!". da..poate deja vă deranjează nota foarte personală. dacă da, sunteţi liberi să închideţi fereastra, tab-ul sau să daţi back.

vă spun că acum e momentul dacă aveţi gânduri de genul. nu? citiţi mai departe? ok.

şi ce voiam eu era diferit, normal (captain obvious). ok. până aici am înţeles rolul meu de victimă, criminalul? enigmă!(încep să cred că mă urmăresc). teoretic, trebuia să vorbim, nu? "facem aşa sau aşa? cum crezi că se încheie mai bine?"..ei, dar ce atâta vorbărie. direct la atac. direct cu sictir, că doar de!
am lăsat de la mine. iar finalul? semi-dezamăgire pentru toţi. acum un "ţi-am spus eu!" era perfect situaţiei, dar imposibil de zis, că doar de! şi poate nici nu era o chestie atât de importantă încât să ajungă pe "prima pagină", dacă ziua se încheia civilizat. dar e în regulă! ca întotdeauna e în regulă! ziua următoare? un :D *big smile* şi atât. zi, "ceartă", subiect, chef încheiat.

mm..dacă aţi rezistat până aici, vă admir! :))
vremea de afară nu mă lasă să închei pur şi simplul. e prea frumos pentru un final-lipsă. aşa că, fiind (foarte) în preajma Paştelui, sărbatori fericite tuturor!

...and I'm out!
>:D<

Să i se taie capul!

...sau cum iţi place să-mi spui de curând şi ştii că vorbesc cu tine. cel puţin spune-mi în vorbe, nu cuvinte...

a trecut valentine's, a trecut şi 1 martie, un 1 martie plin de mărţişoare, flori şi suprinzător cantităţi "industriale" de dulciuri. la mărţişoare adaug toată gama, de la clasicii ghiocei şi coşari, la nonconformistele broscuţe şi playlist-uri, în spiritul sărbătorii, bineînţeles.
vreau să vină primăvara! nu "hei! e 1 martie, primăvara e aici!", nu! să vină cu soarele caaald, cu asfaltul uscat, iarba micuţă şi verde-brotăcel, cu bancile verzi ne-îngheţate, cu vacanţaaa...şi deja mintea-mi fuge departe. mm, uitasem de aprilie :)).
de ce primăvara nu poate să fie un nou început pe toate planurile? de ce doar natura primeşte şansa de a putea să-şi îndrepte greşelile din anul precedent? de ce doar sufletele copacilor devin mai frumoase primăvară de primăvară, şi nu toate sufletele? de ce nu vrea primăvara să ne cuprindă pe toţi cu braţele ei şi să ne transforme, să ne renască, să ne aducă înapoi la cum eram, an de an, înainte să plecăm fiecare pe drumuri diferite, care culmea, dimineaţă de dimineaţă sunt aceleaşi şi duc în acelaşi loc, dar totuşi le vedem complet diferite?...
suntem ca nişte zambile, ghiocei, toporaşi, ce vrei tu. vine primăvara, soarele ne mângâie cu razele lui, iar pământul ne oferă tot ce are mai bun si toate motivele sa creştem, ne facem mari, mari pentru ce? nimeni nu o face, pur si simplu ne tăiem singuri codiţa, ne punem într-o vază cu apă, ne înţelegem de minune! iar in final? ne pierdem frumuseţea, totul devine o luptă de supravieţuire, când ştim deja ce? finalul nu-l putem schimba, "moartea" tot ne desparte.
nu vrei să terminăm lupta, să deschidem ochii şi să ne unim forţele ca să luptăm pentru acelaşi scop..să regăsim ce-a fost şi ce-am pierdut?..
  
de ce postez doar când ninge? :))

Cana Lizului :)

Nu pot să cred! Adică mi se pare incredibil că într-o societate (pentru a nu-i spune altfel) ca a noastră încă mai există astfel de fiinţe...:
Eram pe drum, în maxi, vorbind la lg cu andu. Glumim, râdem, ne amuzăm de specimenele din maxi ei ( :)) ) şi încheiem conversaţia. Telefonul? Teoretic în buzunar, dar! din grabă, neatenţie, lene, "nechef" nu m-am asigurat.
Modern. Cobor. "Ceva e diferit. E prea uşoară haina...", în stânga totul bine şi frumos, în dreapta :-S, gol. Nu-i bine. Geantă..gol. "Andule, dă-mi bip!". (sincer atunci chiar m-am panicat. lasă telefonul.. numerele, cartela şi..ei bine, da! telefonul :)) erau duse. acum să fim serioşi: maxi, om neatent, telefon fără stăpân care nu e chiar lipsit de valoare, chit că-i sare banda cu regularitate...e scena perfectă pentru "furgăsitul" perfect.)
"Pana! Acum ce mă fac?" şi sun. Îmi răspunde cineva şi-mi spune că mă aşteaptă să-mi dea telefonul la a doua staţie imediat după modern. Bineînţeles cu lumea de azi eram mai mult "E clar. Dus a fost." şi totuşi am plecat după el.
Am alergat o staţie, amândouă, motiv pentru care încă îţi mulţumesc a nu-ştiu-câta oară şi după am realizat că nu-i o idee bună, deci maxi, iar.
Coborâm la locul X.
Omul, pentru că este om spre deosebire de alte primate care l-ar fi luat, scos cartela şi "vai! am găsit un telefon aruncat fără cartelă desigur", era acolo cu telefonul în mână. Poţi crede? Eu încă nu. Oricum, acum e la loc sigur pe birou şi n-are de gând să repete "evenimentul", iar eu încă ii mulţumesc persoanei respective şi o să-i mai mulţumesc.

Postul ăsta este special pentru întâmplarea de azi şi pentru a-i mulţumi persoanei respective, care poate va citi postul cândva :)) a! şi pentru a-i face pe plac altcuiva.

Acum, dacă aţi fi găsit un telefon într-un maxi, ce-aţi fi făcut? Vă provoc. :)

And I'm back. :>


după îndelungi ore (zile) de gândire profundă la nemurirea sufletului, mi-am zis că trebuie să mai postez ceva. astfel au trecut alte multe ore de gândire profundă, iar rezultatul? nicio idee incă, dar (!) clasicul "pofta vine mâncând", aşa-i?

avem blog, băăă! suntem tari :>.

ei, dar unde-mi fug mie ochii? la filmul care stă pe desktop şi-mi şopteşte "hai! nu m-ai veăzut, ce-aştepţi? invitaţie personală?", dar mai important "Istoria culturii şi civilizaţiei", bineînţeles primul volum. de aici pleacă axioma stricării mediilor la final, sau academic "a ne îneca precum ţiganul la mal". da. cu ce să începem..atâtea opţiuni!, dar de ce să stric seara/ziua cititorului? concluzie : "cine ştie cunoaşte". :>

dar în ce zi suntem azi? ce se ştie despre 24 ianuarie, în afară de faptul că-mi expiră mie creditul în 3 zile? ca om (fost-)pasionat de istorie trebuie să zic unele lucruri.:)deci, primul 24 celebru e din 41, apoi următorul ales cu clasicul "ala-bala-portocala" 1893, iar ultimul norocos 1990(detalii mai jos :> ).

cea mai importanta parte a blogului : mai e o săptămână până la vacanţă!

final tragic al zilei, am îngheţat afară, dar ingheţ la modul serios! şi cum altfel? am capitulat în faţa filmului şi-a ceaiului. :)

bibliografie : http://ro.wikipedia.org/wiki/24_ianuarie

Şi nu-mi mai pasă!

Nu pot să înţeleg. Efectiv nu pot! Cum pana mea să faci aşa?

Fă aia, mai fă şi aia, du-te şi acolo, a! dar ai uitat să mai faci aia, ce?tu crezi că-i aşa simplu cum apare în filme şi reviste? Nu, nu, nu. Dă-te cu capul de pereţi să le faci pe plac, pentru ca în final ce? Să rămână doar foaia cu "Loc de dat cu capul" lipită de perete şi tu cu nişte cucuie de toată frumuseţea.

Şi ce-am zis? Că nu-mi mai pasă! Şi mă ţin de promisiunea asta. Hai să vă conving de ce, poate aşa merge...

Dar e şi mai bine. Se termină în curând şi scap în final de toate, iar foaia cu siguranţă o iau de pe perete şi o transform în confeti!. Am zis.

Subiect încheiat. Punct şi de la capăt, poate aşa e şi mai bine...!

Noroc de voi că nu mă lăsaţi să mă afund în nervii mei, în supărarea mea şi ma trageţi de mânecă cu un "băăi!". Noroc de schimbul de reţete-curly şi de orele de mate, aşa mai after. Noroc că sunteţi acolo şi mă faceţi să râd cu un silent night verianta scarry şi cu James! :))

În încheiere, conform principiilor mele, promisiunilor şi restul chestiilor, afirm că sunt complet dezamăgită, neinteresată, uimită şi pot continua cu multe altele, dar rostul? Exact.

Şi totuşi vă mulţumesc vouă!

Ea, vârsta... :)

Ea? Teoretic a început, practic? Ei bine, da! Stau şi mă gândesc...de unde a început? Când? În vară poate sau în toamnă, iarnă sau primăvară..nu ştiu :), voi afla!
Most missed memory? Ei spun că ea e, că o vor înapoi. Nu înţelegeam înainte şi mă întrebam uneori "Ce-o fi cu ea? De ce a însemnat atât de mult şi toţi visează cu ochii deschişi la ea?", dar acum..s-a schimbat situaţia. Am înţeles de ce: în timpul ei au loc descoperirile de tot felul, de la descoperirea sinelui, a propriei personalităţi, până la descoperirea unui fir de păr mai creţ azi decât ieri (în cazul meu :P). Acum descopăr cine sunt cu adevărat, deşi ma aflu abia la început, ce vreau, ce-mi place, care-mi sunt prietenii, ce pasiuni am, momentul în care realizez că n-am destule căni în colecţia mea şi că pot şi eu lua 7 la mate (8-|), momentul în care descopăr ce se ascunde în spatele fiecărui om.
Deşi sunt abia la început de drum, ştiu că ea e fantastică, e perioada când lumea e în rogvaiv, iar vara, marea strigă după tine, perioada când somnul e cel mai dulce, iar serile alături de prieteni unice şi şoc! perioada când am aflat, cu puţin ajutor, că Metallica e chiar tare!

P.S: Ambiţia mea? Să o trăiesc pe ea, adolescenţa mea la maxim, să aud cerul îndemnându-mă "fugi, că eu plăăătesc!" şi să văd lumea-n curcubeu în continuare!8->.


Coldplay - Lost

mai multe, adunate.

Life With Louie - Tata a fost concediat

viaţa cu louie:x...ahh ce dor mi-a fost de louie cu arhicunoscutul "tatăăăăă":)). mă face să vreau şi eu să-l strig pe tata:))sau "te-am auzit!":))(app, amândoi am fost mari fani) şi da! în opinia mea, este cel mai bun desen animat, n-are comparaţie..nici tom & jerry nu-l bate:d. am fost şi încă sunt fan al desenelor animate...îmi plac şi-mi aduc aminte de copilărie(8->).

acum pe bune:-?..mi-e dor de grădiniţă:)), de primul an petrecut alături de 8D la şcoală. ştiu că am început într-un fel, dar nu mă pot abţine. mi-e atât de dor de 8D...de diriga:x..de culoarea verde (hmm..ba nu!nu mi-e dor de verde)..de tot!8->

şi ca să continui cum am început, schimb subiectul:">. a început dansez pt tine..viitorul "tânăr şi neliniştit":))off-topic: ce portocalie e laura cosoi:)).

...

m-am schimbat. şi cât mi-a trebuit? 2 luni..:(..miss 8D 8->. deea, ma ierţi;;)?;;)

ciudat...

ce? cum? staţi că am pierdut faza. care fază?..ei, neinteresant.

de ce trebuie să fie aşa? mă ascultă cineva? de unde...

revenim. a început aşa de bine! am râs, şi cât am râs pentru ca în final ce?

trecem peste.

acum am o nelămurire maare. deci ipoteza spune că respectiva ascultă muzică, nu că asta ar fi problema. ideea e ce muzică?..aici vine lovitura:)). da, deea, exect acea persoană. avem in playlist: puya, puya şi mai mult puya, iar la final ce să vezi: guţă. ei? combinaţie mortală:>.

ştiu ştiu, e super tare şi sună super bine. ştiu că deja toţi sunteţi invidioşi că n-aveţi ca respectiva, dar asta e. obişnuiţi-vă!:>.

aşa deea, hepii?:))..a da! vreau păreri de combinaţie:-?.

a fost o zi ciudată. dar hey! loosen up:)).

ei da. închei prin a-mi aminti că mâine e bal. emoţii pentru bal sau dezamăgire totală (o plagiez aici pe adriana. drepturi de autor:)))? vedem mâine. până atunci, am treabă cu "miss bobocica" şi "mister bobocel" (ahh..fizica:x).

Coldplay Green eyes


later edit: totul se termină cu bine când începe cu bine:d.
                   şi totuşi a fost o zi genială.:))şi mii de scuze iulia! scriu fără să gândesc:">.

offf..şi azi aveam în minte să scriu cu totul şi cu totul altceva:)).
next time.:>până atunci...
miss sims 3:(.

the balloon went up!

în fiecare zi se adunau. în fiecare zi se adună încă, dar până când?

deja mă apropii de propria mea limită...râdem, glumim, ne simţim extraordinar cât stăm împreună. nici un doi la mate n-ar putea să ne distrugă starea bună atunci, dar după? după...imediat ce rămâi singur, începe să te macine. efectiv nu te lasă! e ca şi cum ai avea o povară grea de cărat zi de zi. iar în fiecare zi devine din ce în ce mai grea..şi asta până când? până hotărăşti că e timpul să închei cu toată povestea asta şi să renunţi la tot!

azi simt că mi-au mai fost adăugaţi câţiva saci la povara zilnică. să renunţ la ei n-am cum, iar când mă gândesc la ce va urma...eh...

abia a început şi deja aştept să se termine. nici bine nu intru că abia aştept să ies. şi-mi pare rău pentru că n-aş vrea să ies, mă simt mult prea bine, dar oare preţul este corect?

...
*the story goes on..and on...and on...* 



coldplay-lost