Tick-tock

Timpul pentru schimbări. Nume, idee, "infăţişare"..sau..totul nou sub soare(le de vară). :)

fiecare dintre noi a avut măcar o dată, o aşa-zisă ceartă cu timpul: treci prea repede, prea încet, nu vrei să mă aştepţi...chiar acum am terminat discuţia cu timpul, şi tot cum vrea el face.
sunt momente în viaţă (în anul şcolar) când vrei ca timpul să treacă mai repede, să sară de la 30 aprilie direct la 1 iunie, dar în acelaşi timp să rămână pe loc, doar ca să eviţi zilele de 4,7,13,20 mai. asta vorbind în general despre timp, ca zile, săptămâni, luni...
dacă ar fi să revin la ore, minute şi chiar sâcâitorul sunet scos de secunde, alte ramuri pot porni. sunt secundele care vrei din toată inima să treacă într-o zi de luni, marţi şi vineri la ore bine stabilite, sau secundele pe care le priveşti cu tristeţe în timp ce trec, pe care le vrei înapoi şi pe care le aştepţi cu sufletul la gură încă o saptamână, în zilele de sâmbătă şi duminică.
tot timpul stârneşte adevărate "dispute": telefonul sau clasicul ceas? să nu deviez totuşi...
timpul înlocuieşte uneori un căţel, devenind cel mai bun prieten al omului, şi vine şi cu avantaje: nu lasă păr, nu roade tocurile pantofilor şi nici nu are nevoie de plimbare. de ce?(de ce prieten?, era nevoie să specific) pentru că sunt momente când tot ce vrei e să "ţină timpul cu tine", să treacă atunci cănd ajungi undeva prea devreme, sau când te afli în bancă jumătate îngheţat cu o singură întrebare pe buze "oare ies şi eu?!"; să stea pe loc, când întîrzii, iar şoferului nu-i pasă de timpul tău, ci doar de orarul lui, când ai de terminat de citit o carte pentru ziua următoare şi-ţi dai seamă că n-ai ajuns nici la cartea a doua din cele 4 cărţi.
şi totuşi, timpul poate fi inamicul numărul 1 al "întregii societăţi"...prea dureros subiectul să intru în detalii...aţi înţeles cu siguranţă ideea.:)

aşa ca iată-mă în faţa tastaturii, acelaşi loc şi aceeaşi "idee", timpul..ei bine, trecut de ceva vreme. un sfărşit nu se poate numi sfârşitul meu fără o întrebare potrivită...este sau nu timpul un element viu în viaţa noastră?

Nouă A "rilăuded"

Pentru a fi înţeleasă de la început..şi de dragul amuzamentului (meu) vostru:




    
Mulţumesc cameramanului nostru, Andu pentru acest "footage" inedit. La cât mai multe! :))

Ei, dragii mei păcătoşi? Să vă aud! Ridicaţi mânuţa (comentariul) cei care aţi desfiletat "chestia" şi v-aţi îndeplinit visul din copilărie. Cum care? Să mergeţi la şcoală într-o minunată zi de joi (ca idee, sunteţi şi puţin retarzi, că doar "supriza" era pentru vineri, nu? ah! voiaţi să pregătiţi o surpriză mai mare? dragii de voi!) şi la a treia oră să faceţi un senzaţional duş cu apă din calorifer "curată ca lacrima", "mirosind a levănţică", să vă undaţi toate bunurile de pe sau de pe lângă voi, să vă transformaţi penarele în bărcuţe plutind pe balta "mochetată". Nu-i aşa că oricine îşi doreşte asta? Eu una mi-am îndeplinit visul!
     Dar vai! Cel mai important aspect..nu ştiu cum de am uitat..voi sunteţi de vină! Numai voi! Ce spuneţi? E nevoie de cheie să scoateţi "chestia"? He he! Cunoaştem noi, v-a pişcat o muscă beată (pe care aţi păstrat-o pentru ocazii "speciale") şi peste noapte v-aţi transformat în WrenchMan/WrenchWoman (pentru toţi păcătoşii care nu mă citesc complet, vă informez că transformarea constă în schimbarea mâinilor cu chei, da? sunteţi nişte Hulk-i cu puteri speciale).
     Dar aventura nu se încheie aici. Lucrurile bune vin "la pachet", doar. Unde amintim minunata ora la "aer", pentru a cita pe cineva "oră făcută în spiritul Spring Day". Mmm..de ce să vă mai stresez neuronii, şi-aşa cred ca unii s-au sinucis după terminarea "lecturii".
     Pe această cale le mulţumesc şi vizitatorilor, care şi-au delectat privirile cu urmele circului de la noi.  :> Apreciem foarte mult sprijinul vostru!

      Azi am aflat, şi ţin să spun că sunt extrem de bucuroaşă, încântată, şi ce mai vreţi voi, un lucru nou: caloriferele care-şi fac de cap sunt ca fluturii care cauzează uragane. Nu-i aşa că vă place să învăţaţi lucruri noi de la mine? ;;)

P.S.: Care-şi aduce şi vineri puterile? Mai avem două calorifere în picioare încă!(hă-hă) Pe rând, vă rog! Ştiu că vreţi! b-)
                                                                                                                                 (GEEZ!!)

Pic. :)

uită-te afară! hai, te rog, uită-te!

ce vezi?

plouă:)
bine ai venit Aprilie!

mici picături îşi fac de cap pe străzile noastre. ce ştim noi? nu suntem nimic în faţa lor. poate doar inamici: au de ales..de umerii noştri sau de pământ? sau poate se salvează, ajung în câteva napolitane înfoiate, asta până când se usucă.
mmm..oare am putea fi vreodată picături de ploaie? :). micuţe, fragile, dar puternice, atotştiutoare picături. poate că în acele minute de cădere am vedea, învăţa mai multe decât o facem într-o viaţă "de-a noastră".
lumea din jurul nostru nu ne-ar judeca niciodată în parte, am fi "ploaia" sau "picăturile". am aduce zâmbete pe faţa celor ce au nevoie de noi şi nervi celor ce fug de noi. n-am afla ce înseamnă durere, supărare, ceartă, am fi numai zâmbete!
ce viaţă! şi totuşi...n-am avea amintiri, nici de ce să ne amintim. puţinele momente de viaţă le-am petrece în cădere liberă, deasupra întregii lumi. cine ar mai avea timp de el atunci când are o lume întreagă la "picioarele" sale? iar prieteni? teoretic toate picăturile sunt prietenele între ele, nu? mmm..nu. nu cred. practic n-au nicio treabă unele cu altele. adevărul e că nu pot fi rele unele cu altele, dar nici drăguţe sau..ei bine..prietene.

rămâne să ma decid: picături sau noi?

P.S.: azi am dansat cu picăturile. m-au primit în lumea lor...

Pure madness

Mmm...a trecut ceva vreme. :)
 

un singur cuvânt pentru tot: Vacanţă!
da..în final am ajuns la mult aşteptata, scurtă, dar existentă vacanţă. câte planuri ar fi de făcut..ce fac în ziua aia, în ziua cealaltă..dar mai bine fără planuri multe. doar vacanţă :).
m-am aflat zilele trecute în faţa unei situaţii, hmm, neplăcută. reprezentam victima, dar în acelaşi timp eram considerată şi criminalul. vina? nu era nicio vină, sau poate era, dar nu trebuia să conteze. eram între prieteni, cică. am mai adus în discuţie mediatizata temă a prieteniei, iar printre definiţiile mele nu se regăseşte comentariul : "a da? bine. nu mai am nevoie. facem cum vrei tu!". da..poate deja vă deranjează nota foarte personală. dacă da, sunteţi liberi să închideţi fereastra, tab-ul sau să daţi back.

vă spun că acum e momentul dacă aveţi gânduri de genul. nu? citiţi mai departe? ok.

şi ce voiam eu era diferit, normal (captain obvious). ok. până aici am înţeles rolul meu de victimă, criminalul? enigmă!(încep să cred că mă urmăresc). teoretic, trebuia să vorbim, nu? "facem aşa sau aşa? cum crezi că se încheie mai bine?"..ei, dar ce atâta vorbărie. direct la atac. direct cu sictir, că doar de!
am lăsat de la mine. iar finalul? semi-dezamăgire pentru toţi. acum un "ţi-am spus eu!" era perfect situaţiei, dar imposibil de zis, că doar de! şi poate nici nu era o chestie atât de importantă încât să ajungă pe "prima pagină", dacă ziua se încheia civilizat. dar e în regulă! ca întotdeauna e în regulă! ziua următoare? un :D *big smile* şi atât. zi, "ceartă", subiect, chef încheiat.

mm..dacă aţi rezistat până aici, vă admir! :))
vremea de afară nu mă lasă să închei pur şi simplul. e prea frumos pentru un final-lipsă. aşa că, fiind (foarte) în preajma Paştelui, sărbatori fericite tuturor!

...and I'm out!
>:D<