Cana Lizului :)

Nu pot să cred! Adică mi se pare incredibil că într-o societate (pentru a nu-i spune altfel) ca a noastră încă mai există astfel de fiinţe...:
Eram pe drum, în maxi, vorbind la lg cu andu. Glumim, râdem, ne amuzăm de specimenele din maxi ei ( :)) ) şi încheiem conversaţia. Telefonul? Teoretic în buzunar, dar! din grabă, neatenţie, lene, "nechef" nu m-am asigurat.
Modern. Cobor. "Ceva e diferit. E prea uşoară haina...", în stânga totul bine şi frumos, în dreapta :-S, gol. Nu-i bine. Geantă..gol. "Andule, dă-mi bip!". (sincer atunci chiar m-am panicat. lasă telefonul.. numerele, cartela şi..ei bine, da! telefonul :)) erau duse. acum să fim serioşi: maxi, om neatent, telefon fără stăpân care nu e chiar lipsit de valoare, chit că-i sare banda cu regularitate...e scena perfectă pentru "furgăsitul" perfect.)
"Pana! Acum ce mă fac?" şi sun. Îmi răspunde cineva şi-mi spune că mă aşteaptă să-mi dea telefonul la a doua staţie imediat după modern. Bineînţeles cu lumea de azi eram mai mult "E clar. Dus a fost." şi totuşi am plecat după el.
Am alergat o staţie, amândouă, motiv pentru care încă îţi mulţumesc a nu-ştiu-câta oară şi după am realizat că nu-i o idee bună, deci maxi, iar.
Coborâm la locul X.
Omul, pentru că este om spre deosebire de alte primate care l-ar fi luat, scos cartela şi "vai! am găsit un telefon aruncat fără cartelă desigur", era acolo cu telefonul în mână. Poţi crede? Eu încă nu. Oricum, acum e la loc sigur pe birou şi n-are de gând să repete "evenimentul", iar eu încă ii mulţumesc persoanei respective şi o să-i mai mulţumesc.

Postul ăsta este special pentru întâmplarea de azi şi pentru a-i mulţumi persoanei respective, care poate va citi postul cândva :)) a! şi pentru a-i face pe plac altcuiva.

Acum, dacă aţi fi găsit un telefon într-un maxi, ce-aţi fi făcut? Vă provoc. :)