Cana Lizului :)

Nu pot să cred! Adică mi se pare incredibil că într-o societate (pentru a nu-i spune altfel) ca a noastră încă mai există astfel de fiinţe...:
Eram pe drum, în maxi, vorbind la lg cu andu. Glumim, râdem, ne amuzăm de specimenele din maxi ei ( :)) ) şi încheiem conversaţia. Telefonul? Teoretic în buzunar, dar! din grabă, neatenţie, lene, "nechef" nu m-am asigurat.
Modern. Cobor. "Ceva e diferit. E prea uşoară haina...", în stânga totul bine şi frumos, în dreapta :-S, gol. Nu-i bine. Geantă..gol. "Andule, dă-mi bip!". (sincer atunci chiar m-am panicat. lasă telefonul.. numerele, cartela şi..ei bine, da! telefonul :)) erau duse. acum să fim serioşi: maxi, om neatent, telefon fără stăpân care nu e chiar lipsit de valoare, chit că-i sare banda cu regularitate...e scena perfectă pentru "furgăsitul" perfect.)
"Pana! Acum ce mă fac?" şi sun. Îmi răspunde cineva şi-mi spune că mă aşteaptă să-mi dea telefonul la a doua staţie imediat după modern. Bineînţeles cu lumea de azi eram mai mult "E clar. Dus a fost." şi totuşi am plecat după el.
Am alergat o staţie, amândouă, motiv pentru care încă îţi mulţumesc a nu-ştiu-câta oară şi după am realizat că nu-i o idee bună, deci maxi, iar.
Coborâm la locul X.
Omul, pentru că este om spre deosebire de alte primate care l-ar fi luat, scos cartela şi "vai! am găsit un telefon aruncat fără cartelă desigur", era acolo cu telefonul în mână. Poţi crede? Eu încă nu. Oricum, acum e la loc sigur pe birou şi n-are de gând să repete "evenimentul", iar eu încă ii mulţumesc persoanei respective şi o să-i mai mulţumesc.

Postul ăsta este special pentru întâmplarea de azi şi pentru a-i mulţumi persoanei respective, care poate va citi postul cândva :)) a! şi pentru a-i face pe plac altcuiva.

Acum, dacă aţi fi găsit un telefon într-un maxi, ce-aţi fi făcut? Vă provoc. :)

And I'm back. :>


după îndelungi ore (zile) de gândire profundă la nemurirea sufletului, mi-am zis că trebuie să mai postez ceva. astfel au trecut alte multe ore de gândire profundă, iar rezultatul? nicio idee incă, dar (!) clasicul "pofta vine mâncând", aşa-i?

avem blog, băăă! suntem tari :>.

ei, dar unde-mi fug mie ochii? la filmul care stă pe desktop şi-mi şopteşte "hai! nu m-ai veăzut, ce-aştepţi? invitaţie personală?", dar mai important "Istoria culturii şi civilizaţiei", bineînţeles primul volum. de aici pleacă axioma stricării mediilor la final, sau academic "a ne îneca precum ţiganul la mal". da. cu ce să începem..atâtea opţiuni!, dar de ce să stric seara/ziua cititorului? concluzie : "cine ştie cunoaşte". :>

dar în ce zi suntem azi? ce se ştie despre 24 ianuarie, în afară de faptul că-mi expiră mie creditul în 3 zile? ca om (fost-)pasionat de istorie trebuie să zic unele lucruri.:)deci, primul 24 celebru e din 41, apoi următorul ales cu clasicul "ala-bala-portocala" 1893, iar ultimul norocos 1990(detalii mai jos :> ).

cea mai importanta parte a blogului : mai e o săptămână până la vacanţă!

final tragic al zilei, am îngheţat afară, dar ingheţ la modul serios! şi cum altfel? am capitulat în faţa filmului şi-a ceaiului. :)

bibliografie : http://ro.wikipedia.org/wiki/24_ianuarie

Plajă în Ajun.:)

am vrut. mi-a trecut, eventual.

n-am mai dat semne de viaţă, ştiu şi n-am de gând să mă explic. azi revin: a nins! era nouă fără ceva şi ningea, apoi zece fără ceva şi iar ningea şi...eh bine, s-a oprit. dar a nins, aşa din senin!

dezamăgită de societatea în care trăim, profund dezamăgită, iar fără explicaţii.

nicio ordine în idei, aşa-i. nici mărul care acum ceva vreme mă însoţea mai tot timpul nu mai e zâmbăreţ (s-a şters bănuiesc..hmm, mai are doar un ochi. se întâmplă ceva aici.). uhh! 2010! da, da. a început bine în artificii, poze, tremurat de frig, şampanie, multe rezoluţii :) şi-un 102 în zori şi pe mai departe...

a trebuit să scriu postul ăsta, am avut nevoie de el. fără explicaţii sau cometarii. :)

P.S. : ninge. :)

Cană cu mandarine şi zahăr pudră

Uite cum ninge şi nu se opreşte! În final un White Christmas, ca acum...mult timp.:) Străzile, maşinile, acoperişurile au capitulat în faţa Marilor Albi sau, cum le zic unii, în faţa fulgilor de zăpadă. Geamurile mai au puţin până lasă armele jos şi spun: "Ok, ok! Puteţi sta! Insistenţi mai sunteţi, măă!" astfel încât totul este alb. Mai vezi pe ici pe colo câte un geam luminat şi-o privire uimită de alb şi de galben, ascunsă de urmele unor mâini şi-a unui nas pe geam. Să nu uităm că aşa, mai răruţ, vezi câte un om mergând şi luptându-se cu veselia Marilor Albi, iar în fine, transformat în Moş Crăciun (ah!"moşu'" e tata!:">). Playlist-urile au suferit mari modificări..afară ninge, implică sunt şi melodiile de iarnă, frank şi maricica.
Era dimineaţă, 7.27 exact, iar pe stradă liber, drumul care poate ieri era plin de lume grăbită, azi era liber. Am zâmbit. Nu mă vede nimeni atunci :). Ningea, era frig, casca-mi picase, cred că din ambele urechi, dar nu conta! Ningeaaa, iarna, pe 15 decembrie, dimineaţa! Aşa că nu m-am putut abţine, a trebuit s-o fac. Când ninge nu pot spune "NU!" unor fulgi de nea, inocenţi şi jucăuşi, care mai târziu ajung Marii Albi. Nu pot să nu privesc în sus, în mijlocul străzii şi să nu-i las să facă ce vor. Au fost blânzi:). Am scăpat cu viaţă: câţiva pe gene (şi când mă gândesc la rimel..), câţiva pe frunte şi obraji, iar restul, eu ştiu că asta a fost o tactică de-a lor dar ei nu ştiu că ştiu, mi-au invadat părul!
Nici bine nu ajung la destinaţie (fără nume), că şi începe lupta, sau luptele. Nu mai menţionez de multele încasate, dar mai ales! de puţinele date:">. Am avut de toate şi din toate, şi mari şi mici, mai cu pământ, mai curaţi, tot felul de bulgări, care zburau "ca prin vis" spre mine. :)
Finalul zilei, happy end pe ritmurile unui Let it snow şi dansând cu o mandarină.

E iarnă şi se vede! Afară ninge, braduţul nostru aşteaptă împodobit întoarcerea 9 A-ului, cadourile au fost deja despachetate...şi...zâmbete, zâmbete şi iar zâmbete, de la toţi şi toate, urări şi da! ninge.

Când te gândeşti că era ziua cadourilor şi a nins..cel mai frumos cadou din viaţa mea!

Şi nu-mi mai pasă!

Nu pot să înţeleg. Efectiv nu pot! Cum pana mea să faci aşa?

Fă aia, mai fă şi aia, du-te şi acolo, a! dar ai uitat să mai faci aia, ce?tu crezi că-i aşa simplu cum apare în filme şi reviste? Nu, nu, nu. Dă-te cu capul de pereţi să le faci pe plac, pentru ca în final ce? Să rămână doar foaia cu "Loc de dat cu capul" lipită de perete şi tu cu nişte cucuie de toată frumuseţea.

Şi ce-am zis? Că nu-mi mai pasă! Şi mă ţin de promisiunea asta. Hai să vă conving de ce, poate aşa merge...

Dar e şi mai bine. Se termină în curând şi scap în final de toate, iar foaia cu siguranţă o iau de pe perete şi o transform în confeti!. Am zis.

Subiect încheiat. Punct şi de la capăt, poate aşa e şi mai bine...!

Noroc de voi că nu mă lăsaţi să mă afund în nervii mei, în supărarea mea şi ma trageţi de mânecă cu un "băăi!". Noroc de schimbul de reţete-curly şi de orele de mate, aşa mai after. Noroc că sunteţi acolo şi mă faceţi să râd cu un silent night verianta scarry şi cu James! :))

În încheiere, conform principiilor mele, promisiunilor şi restul chestiilor, afirm că sunt complet dezamăgită, neinteresată, uimită şi pot continua cu multe altele, dar rostul? Exact.

Şi totuşi vă mulţumesc vouă!