Cană cu mandarine şi zahăr pudră

Uite cum ninge şi nu se opreşte! În final un White Christmas, ca acum...mult timp.:) Străzile, maşinile, acoperişurile au capitulat în faţa Marilor Albi sau, cum le zic unii, în faţa fulgilor de zăpadă. Geamurile mai au puţin până lasă armele jos şi spun: "Ok, ok! Puteţi sta! Insistenţi mai sunteţi, măă!" astfel încât totul este alb. Mai vezi pe ici pe colo câte un geam luminat şi-o privire uimită de alb şi de galben, ascunsă de urmele unor mâini şi-a unui nas pe geam. Să nu uităm că aşa, mai răruţ, vezi câte un om mergând şi luptându-se cu veselia Marilor Albi, iar în fine, transformat în Moş Crăciun (ah!"moşu'" e tata!:">). Playlist-urile au suferit mari modificări..afară ninge, implică sunt şi melodiile de iarnă, frank şi maricica.
Era dimineaţă, 7.27 exact, iar pe stradă liber, drumul care poate ieri era plin de lume grăbită, azi era liber. Am zâmbit. Nu mă vede nimeni atunci :). Ningea, era frig, casca-mi picase, cred că din ambele urechi, dar nu conta! Ningeaaa, iarna, pe 15 decembrie, dimineaţa! Aşa că nu m-am putut abţine, a trebuit s-o fac. Când ninge nu pot spune "NU!" unor fulgi de nea, inocenţi şi jucăuşi, care mai târziu ajung Marii Albi. Nu pot să nu privesc în sus, în mijlocul străzii şi să nu-i las să facă ce vor. Au fost blânzi:). Am scăpat cu viaţă: câţiva pe gene (şi când mă gândesc la rimel..), câţiva pe frunte şi obraji, iar restul, eu ştiu că asta a fost o tactică de-a lor dar ei nu ştiu că ştiu, mi-au invadat părul!
Nici bine nu ajung la destinaţie (fără nume), că şi începe lupta, sau luptele. Nu mai menţionez de multele încasate, dar mai ales! de puţinele date:">. Am avut de toate şi din toate, şi mari şi mici, mai cu pământ, mai curaţi, tot felul de bulgări, care zburau "ca prin vis" spre mine. :)
Finalul zilei, happy end pe ritmurile unui Let it snow şi dansând cu o mandarină.

E iarnă şi se vede! Afară ninge, braduţul nostru aşteaptă împodobit întoarcerea 9 A-ului, cadourile au fost deja despachetate...şi...zâmbete, zâmbete şi iar zâmbete, de la toţi şi toate, urări şi da! ninge.

Când te gândeşti că era ziua cadourilor şi a nins..cel mai frumos cadou din viaţa mea!

Şi nu-mi mai pasă!

Nu pot să înţeleg. Efectiv nu pot! Cum pana mea să faci aşa?

Fă aia, mai fă şi aia, du-te şi acolo, a! dar ai uitat să mai faci aia, ce?tu crezi că-i aşa simplu cum apare în filme şi reviste? Nu, nu, nu. Dă-te cu capul de pereţi să le faci pe plac, pentru ca în final ce? Să rămână doar foaia cu "Loc de dat cu capul" lipită de perete şi tu cu nişte cucuie de toată frumuseţea.

Şi ce-am zis? Că nu-mi mai pasă! Şi mă ţin de promisiunea asta. Hai să vă conving de ce, poate aşa merge...

Dar e şi mai bine. Se termină în curând şi scap în final de toate, iar foaia cu siguranţă o iau de pe perete şi o transform în confeti!. Am zis.

Subiect încheiat. Punct şi de la capăt, poate aşa e şi mai bine...!

Noroc de voi că nu mă lăsaţi să mă afund în nervii mei, în supărarea mea şi ma trageţi de mânecă cu un "băăi!". Noroc de schimbul de reţete-curly şi de orele de mate, aşa mai after. Noroc că sunteţi acolo şi mă faceţi să râd cu un silent night verianta scarry şi cu James! :))

În încheiere, conform principiilor mele, promisiunilor şi restul chestiilor, afirm că sunt complet dezamăgită, neinteresată, uimită şi pot continua cu multe altele, dar rostul? Exact.

Şi totuşi vă mulţumesc vouă!

A fi un măr.

David Jordan: Sun Goes Down


au trecut multe, zile, săptămâni, teze, weekend-uri bine folosite ( :) ). Iar în noaptea asta vine moşu', nume de cod Nicolae.
dar revenim la subiectul serii, mărul. am descoperit că mărul e un foarte bun ascultător, mai ales când îi sunt adăugaţi ochi şi gură. tot mărul te bagă şi în belele totuşi...
istoria mărului. încă din cele mai vechi timpuri, mărul a fost prezent. motivul pentru care noi trăim acum într-o lume plină cu de toate şi din toţi ar fi fost el, sub numele de fruct interzis, apoi fizica (moment de reculegere) i-a făcut loc în viaţa ei, ştiţi povestea cu mărul care-i cade în cap lui newton şi aşa, iar după am pierdut şirul istoric (dacă nu e wiki, nimic nu e). şi azi mărul e noul meu prieten.
notă: fără portocală!!!
tot mărul reprezintă baza. şi bineînţeles al meu câştigă în faţa sâmburelui de măr al tău, ca de obicei. a da! şi e mai bun al meu. ce-ar fi de noi fără mere? anarhie! imaginează-ţi doar..:-?.
mărul devine şi subiectul unei descoperiri în timpul orei, descoperirea "americii"! :))
mă bucur că s-a terminat cu tărăbuţele şi tarabele şi restul şi cu minunaţii sir-i şi lady-uri care-şi expuneau tot ce se putea peste tot, pe unde se putea, cu orice se putea. are legătură cu mărul! am incheiat seara prin a căuta o poză cu un măr atunci, deci merge.:d
a trecut şi ziua de azi, nu fără senzaţionala olimpiadă şi pizza şi fără minunata plimbare de (hmm...) patru ori cu maxi prin oraş pe aceeaşi rută (mulţumesc dnk!, am descoperit un nou tip de maxi :> ). ah! era să uit de cum s-a încheiat seara...moment gen dan-negru-show *o-o-o*...cu un măr, da! şi sunt mândră că încă e viu, i s-a şters puţin gura, dar trăieşte!


ca să închei aşa cum trebuie: "hey, apple!hey, apple!hey, apple!...WHAT?...knife. aaa!"
:))