Pure madness

Mmm...a trecut ceva vreme. :)
 

un singur cuvânt pentru tot: Vacanţă!
da..în final am ajuns la mult aşteptata, scurtă, dar existentă vacanţă. câte planuri ar fi de făcut..ce fac în ziua aia, în ziua cealaltă..dar mai bine fără planuri multe. doar vacanţă :).
m-am aflat zilele trecute în faţa unei situaţii, hmm, neplăcută. reprezentam victima, dar în acelaşi timp eram considerată şi criminalul. vina? nu era nicio vină, sau poate era, dar nu trebuia să conteze. eram între prieteni, cică. am mai adus în discuţie mediatizata temă a prieteniei, iar printre definiţiile mele nu se regăseşte comentariul : "a da? bine. nu mai am nevoie. facem cum vrei tu!". da..poate deja vă deranjează nota foarte personală. dacă da, sunteţi liberi să închideţi fereastra, tab-ul sau să daţi back.

vă spun că acum e momentul dacă aveţi gânduri de genul. nu? citiţi mai departe? ok.

şi ce voiam eu era diferit, normal (captain obvious). ok. până aici am înţeles rolul meu de victimă, criminalul? enigmă!(încep să cred că mă urmăresc). teoretic, trebuia să vorbim, nu? "facem aşa sau aşa? cum crezi că se încheie mai bine?"..ei, dar ce atâta vorbărie. direct la atac. direct cu sictir, că doar de!
am lăsat de la mine. iar finalul? semi-dezamăgire pentru toţi. acum un "ţi-am spus eu!" era perfect situaţiei, dar imposibil de zis, că doar de! şi poate nici nu era o chestie atât de importantă încât să ajungă pe "prima pagină", dacă ziua se încheia civilizat. dar e în regulă! ca întotdeauna e în regulă! ziua următoare? un :D *big smile* şi atât. zi, "ceartă", subiect, chef încheiat.

mm..dacă aţi rezistat până aici, vă admir! :))
vremea de afară nu mă lasă să închei pur şi simplul. e prea frumos pentru un final-lipsă. aşa că, fiind (foarte) în preajma Paştelui, sărbatori fericite tuturor!

...and I'm out!
>:D<

Să i se taie capul!

...sau cum iţi place să-mi spui de curând şi ştii că vorbesc cu tine. cel puţin spune-mi în vorbe, nu cuvinte...

a trecut valentine's, a trecut şi 1 martie, un 1 martie plin de mărţişoare, flori şi suprinzător cantităţi "industriale" de dulciuri. la mărţişoare adaug toată gama, de la clasicii ghiocei şi coşari, la nonconformistele broscuţe şi playlist-uri, în spiritul sărbătorii, bineînţeles.
vreau să vină primăvara! nu "hei! e 1 martie, primăvara e aici!", nu! să vină cu soarele caaald, cu asfaltul uscat, iarba micuţă şi verde-brotăcel, cu bancile verzi ne-îngheţate, cu vacanţaaa...şi deja mintea-mi fuge departe. mm, uitasem de aprilie :)).
de ce primăvara nu poate să fie un nou început pe toate planurile? de ce doar natura primeşte şansa de a putea să-şi îndrepte greşelile din anul precedent? de ce doar sufletele copacilor devin mai frumoase primăvară de primăvară, şi nu toate sufletele? de ce nu vrea primăvara să ne cuprindă pe toţi cu braţele ei şi să ne transforme, să ne renască, să ne aducă înapoi la cum eram, an de an, înainte să plecăm fiecare pe drumuri diferite, care culmea, dimineaţă de dimineaţă sunt aceleaşi şi duc în acelaşi loc, dar totuşi le vedem complet diferite?...
suntem ca nişte zambile, ghiocei, toporaşi, ce vrei tu. vine primăvara, soarele ne mângâie cu razele lui, iar pământul ne oferă tot ce are mai bun si toate motivele sa creştem, ne facem mari, mari pentru ce? nimeni nu o face, pur si simplu ne tăiem singuri codiţa, ne punem într-o vază cu apă, ne înţelegem de minune! iar in final? ne pierdem frumuseţea, totul devine o luptă de supravieţuire, când ştim deja ce? finalul nu-l putem schimba, "moartea" tot ne desparte.
nu vrei să terminăm lupta, să deschidem ochii şi să ne unim forţele ca să luptăm pentru acelaşi scop..să regăsim ce-a fost şi ce-am pierdut?..
  
de ce postez doar când ninge? :))

Cana Lizului :)

Nu pot să cred! Adică mi se pare incredibil că într-o societate (pentru a nu-i spune altfel) ca a noastră încă mai există astfel de fiinţe...:
Eram pe drum, în maxi, vorbind la lg cu andu. Glumim, râdem, ne amuzăm de specimenele din maxi ei ( :)) ) şi încheiem conversaţia. Telefonul? Teoretic în buzunar, dar! din grabă, neatenţie, lene, "nechef" nu m-am asigurat.
Modern. Cobor. "Ceva e diferit. E prea uşoară haina...", în stânga totul bine şi frumos, în dreapta :-S, gol. Nu-i bine. Geantă..gol. "Andule, dă-mi bip!". (sincer atunci chiar m-am panicat. lasă telefonul.. numerele, cartela şi..ei bine, da! telefonul :)) erau duse. acum să fim serioşi: maxi, om neatent, telefon fără stăpân care nu e chiar lipsit de valoare, chit că-i sare banda cu regularitate...e scena perfectă pentru "furgăsitul" perfect.)
"Pana! Acum ce mă fac?" şi sun. Îmi răspunde cineva şi-mi spune că mă aşteaptă să-mi dea telefonul la a doua staţie imediat după modern. Bineînţeles cu lumea de azi eram mai mult "E clar. Dus a fost." şi totuşi am plecat după el.
Am alergat o staţie, amândouă, motiv pentru care încă îţi mulţumesc a nu-ştiu-câta oară şi după am realizat că nu-i o idee bună, deci maxi, iar.
Coborâm la locul X.
Omul, pentru că este om spre deosebire de alte primate care l-ar fi luat, scos cartela şi "vai! am găsit un telefon aruncat fără cartelă desigur", era acolo cu telefonul în mână. Poţi crede? Eu încă nu. Oricum, acum e la loc sigur pe birou şi n-are de gând să repete "evenimentul", iar eu încă ii mulţumesc persoanei respective şi o să-i mai mulţumesc.

Postul ăsta este special pentru întâmplarea de azi şi pentru a-i mulţumi persoanei respective, care poate va citi postul cândva :)) a! şi pentru a-i face pe plac altcuiva.

Acum, dacă aţi fi găsit un telefon într-un maxi, ce-aţi fi făcut? Vă provoc. :)

And I'm back. :>


după îndelungi ore (zile) de gândire profundă la nemurirea sufletului, mi-am zis că trebuie să mai postez ceva. astfel au trecut alte multe ore de gândire profundă, iar rezultatul? nicio idee incă, dar (!) clasicul "pofta vine mâncând", aşa-i?

avem blog, băăă! suntem tari :>.

ei, dar unde-mi fug mie ochii? la filmul care stă pe desktop şi-mi şopteşte "hai! nu m-ai veăzut, ce-aştepţi? invitaţie personală?", dar mai important "Istoria culturii şi civilizaţiei", bineînţeles primul volum. de aici pleacă axioma stricării mediilor la final, sau academic "a ne îneca precum ţiganul la mal". da. cu ce să începem..atâtea opţiuni!, dar de ce să stric seara/ziua cititorului? concluzie : "cine ştie cunoaşte". :>

dar în ce zi suntem azi? ce se ştie despre 24 ianuarie, în afară de faptul că-mi expiră mie creditul în 3 zile? ca om (fost-)pasionat de istorie trebuie să zic unele lucruri.:)deci, primul 24 celebru e din 41, apoi următorul ales cu clasicul "ala-bala-portocala" 1893, iar ultimul norocos 1990(detalii mai jos :> ).

cea mai importanta parte a blogului : mai e o săptămână până la vacanţă!

final tragic al zilei, am îngheţat afară, dar ingheţ la modul serios! şi cum altfel? am capitulat în faţa filmului şi-a ceaiului. :)

bibliografie : http://ro.wikipedia.org/wiki/24_ianuarie

Plajă în Ajun.:)

am vrut. mi-a trecut, eventual.

n-am mai dat semne de viaţă, ştiu şi n-am de gând să mă explic. azi revin: a nins! era nouă fără ceva şi ningea, apoi zece fără ceva şi iar ningea şi...eh bine, s-a oprit. dar a nins, aşa din senin!

dezamăgită de societatea în care trăim, profund dezamăgită, iar fără explicaţii.

nicio ordine în idei, aşa-i. nici mărul care acum ceva vreme mă însoţea mai tot timpul nu mai e zâmbăreţ (s-a şters bănuiesc..hmm, mai are doar un ochi. se întâmplă ceva aici.). uhh! 2010! da, da. a început bine în artificii, poze, tremurat de frig, şampanie, multe rezoluţii :) şi-un 102 în zori şi pe mai departe...

a trebuit să scriu postul ăsta, am avut nevoie de el. fără explicaţii sau cometarii. :)

P.S. : ninge. :)