Pic. :)

uită-te afară! hai, te rog, uită-te!

ce vezi?

plouă:)
bine ai venit Aprilie!

mici picături îşi fac de cap pe străzile noastre. ce ştim noi? nu suntem nimic în faţa lor. poate doar inamici: au de ales..de umerii noştri sau de pământ? sau poate se salvează, ajung în câteva napolitane înfoiate, asta până când se usucă.
mmm..oare am putea fi vreodată picături de ploaie? :). micuţe, fragile, dar puternice, atotştiutoare picături. poate că în acele minute de cădere am vedea, învăţa mai multe decât o facem într-o viaţă "de-a noastră".
lumea din jurul nostru nu ne-ar judeca niciodată în parte, am fi "ploaia" sau "picăturile". am aduce zâmbete pe faţa celor ce au nevoie de noi şi nervi celor ce fug de noi. n-am afla ce înseamnă durere, supărare, ceartă, am fi numai zâmbete!
ce viaţă! şi totuşi...n-am avea amintiri, nici de ce să ne amintim. puţinele momente de viaţă le-am petrece în cădere liberă, deasupra întregii lumi. cine ar mai avea timp de el atunci când are o lume întreagă la "picioarele" sale? iar prieteni? teoretic toate picăturile sunt prietenele între ele, nu? mmm..nu. nu cred. practic n-au nicio treabă unele cu altele. adevărul e că nu pot fi rele unele cu altele, dar nici drăguţe sau..ei bine..prietene.

rămâne să ma decid: picături sau noi?

P.S.: azi am dansat cu picăturile. m-au primit în lumea lor...